Art Nouveau în Timișoara

Sfârșitul unei epoci

Arta 1900 – Arta Nouă, Noul Stil (după expresia lui Lucian Blaga), Art Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession – adică diferitele denumiri ale stilului în funcție de poziția geografică a adepților săi, însumează o perioadă de îndrăzneală și insurecție împotriva academismului istoricist; este o mișcare artistică, apărută  în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și primele două decenii ale secolului al XX-lea, ce cuprinde întreaga Europă și se manifestată în toate domeniile artei.

Traseul prin cartierele Fabric, Cetate și Elisabetin va prezenta contextul apariției stilului Art Nouveau în Timișoara, precum și conexiunile și influențele sale europene. Incluzând în prezentare o serie dintre clădirile reprezentative ale orașului descoperim și delegații mișcării la nivel european și mai ales local – arhitecții Ödon Lechner în Ungaria, Otto Wagner și Joseph Maria Olbrich în Austria, Charles Rennie Mackintosh în Scoția, Victor Horta în Belgia, Antoni Gaudí în Spania, Hector Guimard în Franța, Martin Gemeinhardt, László Székely și Leopold Baumhorn în Timișoara.

Începutul secolului al XX-lea este marcat de o dezvoltare accelerată a orașului și progrese tehnologice semnificative. Aceasta a fost o perioadă de extinderi remarcabile, cu noi raioane de locuințe și fabrici construite la sud și est de canalul Bega, preponderent în cartierele Iosefin, Elisabetin și Fabric. Până în 1919, în timpul monarhiei austro-ungare, Timișoara era puternic influențată de exprimările Artei 1900 întâlnite la Viena și Budapesta. Din acest motiv cele două forme de exteriorizare ale aceleiași mișcări artistice – wiener Sezession și magyar Szecessió – se amestecă și se suprapun adesea la nivelul arhitecturii orașului de pe Bega.

Tur realizat la inițiativa și cu sprijinul Institutului Național al Patrimoniului.