Rețeaua albastră-verde și rolul său în sistemul urban timișorean

Spuneam, în articolul precedent, că Timișoara există în forma și importanța actuală doar pentru că a reușit să își așeze zonele construite pe un context natural deja structurat: o rețea de ape curgătoare și salba de spații verzi adiacente. Dintre acestea, Canalul Bega produce impactul cel mai consistent pentru că a avut un rol complex, bine determinat, în fiecare etapă istorică a evoluției urbane. Complementar cursului major de apă, teritoriul câmpiei bănățene este brăzdat de diguri de apărare, canale de desecare, rețele de irigații și poldere. Toate acestea dezvoltă de-a lungul lor o rețea de spații verzi, cu rol de protecție, în care se dezvoltă biodiversitatea și prin care este încurajată interacțiunea urban - rural. Așadar, aceste canale de desecare reprezintă infrastructurile ecologice de bază care contribuie la constituirea unei rețele interconectate de spații verzi. Toate canalele de desecare din zona Timișoarei se varsă în Bega, oferindu-i o importanța regională cuvenită și din perspectiva protecției împotriva catastrofelor naturale.

Putem observa canale de desecare în periurbanul orașului, în zona de contact cu teritoriul administrativ al comunelor învecinate sau în extravilanul acestora. Aceste zone sunt expuse în prezent presiunilor de urbanizare, prin construirea cartierelor de locuințe individuale și colective. În general, canalele din aceste zone sunt afectate negativ prin colmatare, deversarea deșeurilor sau intubare.

Există o preocupare în societatea civilă locală și în rândul unor profesioniști (peisagiști, arhitecți, urbaniști) pentru conștientizarea importanței rețelei de cursuri de apă și spații verzi adiacente. Aceștia definesc rețeaua ca un sistem de coridoare ecologice - așadar un sistem de conexiuni între elementele importante ale peisajului: rețeaua Natura 2000, păduri, lacuri sau râuri majore. În această rețea, fiecare curs de apă este important deoarece preia apele scurse de pe o anumită suprafață de acoperire, distribuindu-le ulterior ierarhic spre emisari. De asemenea, fiecare curs de apă are o zonă de protecție delimitată în funcție de importanță, în care este permisă doar amenajarea spațiilor verzi. Aceste rețele interconectate pătrund, prin intermediul canalelor principale de desecare al pârâurilor și al canalului Bega, până în intravilanul orașului, favorizând extinderea speciilor native de plante și animale.

Desigur, aceste rețele nu sunt în prim-planul discursului public deoarece nu sunt de primă necesitate în viața de zi cu zi. În schimb, importanța lor este remarcată după apariția unor catastrofe naturale - inundații sau alunecări de teren. De aceea, este necesară prevenția și întreținerea lor continuă, urmărind principiile descrise în cele ce urmează. În primul rând, este necesară conștientizarea importanței ecologice a coridoarelor albastre-verzi instituite pe canalele de desecare. Acesta este nivelul fundamental de la care poate porni dialogul cu privire la durabilitate, per ansamblu, a sistemului urban Timișoara. Rolul primordial al canalelor este de a colecta apă din teren (peisaj) și direcționarea controlată a acesteia spre un emisar, în scopul evitării acumulărilor nedorite de apă. Deși constituie rețele naturale cu un caracter peisajer deosebit, funcționalitatea lor primează, din ea generându-se calitățile ambientale și recreaționale. Pentru protecție este necesară respectarea strictă a legislației în vigoare, cu precădere în ceea ce privește lățimea zonei de protecție și condiționările impuse construcțiilor care se execută în proximitatea acestora. De asemenea, având în vedere suprafețele considerabile pe care le ocupă, este necesar ca profilul acestor coridoare ecologice să permită mentenanța cât mai rară, în scopul reducerii costurilor și optimizării pentru o perioadă mai lungă de timp. Pentru acest motiv și pentru a păstra costurile reduse și eficiența cât mai ridicată, este esențială păstrarea caracterului natural al amenajării, utilizând plante și materiale native. Păstrând aceste principii rezultă o conservare a peisajului ca urmare a unui tratament ierarhic, privind sistemul de coridoare albastru-verzi dintr-o perspectivă holistică, iar intervențiile arhitecturale necesită o armonizare în peisaj.

În cadrul celor două articole am descris dependența Timișoarei de rețeaua de coridoare ecologice, fie că discutăm de cele dezvoltate de-a lungul canalului Bega, fie de cele adiacente cursurilor minore de apă. Combinate cu rețeaua de spații verzi și plantații de aliniament pe marginea străzilor, coridoarele ecologice albastre-verzi oferă un ambient plăcut până în zonele cele mai dense ale arealului urbanizat. Desigur, orașul nu se află în pericolul de a redeveni mlaștină, deoarece impactul acțiunilor umane din ultimele trei secole au asigurat un nivel minim de siguranță, indiferent de nivelul de întreținere al infrastructurilor. Totuși, există efecte locale pe care le simțim pe propria piele în viața de zi cu zi, printre cele mai stringente fiind fenomenele climatice locale extreme, lipsa spațiilor pentru recreere și o calitate scăzută a aerului.

Surse: 

• The Healing Grid - Ghid de bune practici pentru amenajarea coridoarelor ecologice în Polul de Creștere Timișoara, Loredana Gaiță, Mihai Danciu, 2018;
  
• Strategia dezvoltării spaţiilor verzi a Municipiului Timişoara 2010-2020, Municipiul Timișoara, 2012;
  
• Concept general de dezvoltare urbană (Masterplan), PLANWERK s.r.l., VITAMIN Architects s.r.l., IHS Romania s.r.l., Proiect Bihor s.a., 2012.