Josef Klapka

La data de 15 mai 1815 apare o noutate în peisajul cultural din Timișoara: se deschide prima bibliotecă publică de împrumut, cu sală de lectură, din Banat și din întregul Imperiu Habsburgic. Biblioteca cuprindea în jur de 4000 de volume, cu lucrări în limbile germană, franceză, latină, maghiară, etc, consemnate într-un catalog apărut cu un an mai târziu. Accesul la volume se făcea pe baza unui abonament lunar, de 2 florini, sau anual, de 25 de florini. Pentru fiecare volum împrumutat se reținea garanția de 5 florini. 

Cel care a pus bazele acestei biblioteci a fost Josef Klapka (1796-1863) tipograf, ziarist și librar, fiul lui Karl Klapka, un farmacist de origine cehă, mutat la Timișoara în 1788 din Boemia (Cehia de astăzi, pe atunci o țară de coroană în Imperiul Habsburgic). Biblioteca a funcționat sub administrarea lui Josef Klapka timp de 16 ani și își avea sediul în clădirea în care astăzi își desfășoară activitatea Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniul Național Timiș, Galeria Pigmalion și Ordinul Arhitecților din România Filiala Teritorială Timiș, pe strada Augustin Pacha la numărul 8. 

Al doilea fiu al lui Karl Klapka, Josef, a fost primul tipograf originar din Banat. În urma căsătoriei sale cu Terezia David, văduva lui Ludwig Jonas, obține tipografia acestuia, una dintre cele mai importante tipografii ale vremii din Ungaria. După o perioadă lipsită de succes, dar în care acumulează experiență, în iunie 1809, Klapka adresează autorităților o cerere pentru a primi permisiunea de a prelua știrile de război într-un ziar numit “Tagsbericht”. Deși a primit permisiunea și ziarul a avut o răspândire bună, acesta își încetează apariția odată cu îzbucnirea războiului din acel an. 

Datorită activității sale în domeniul presei, cât și a succesului tipografiei sale, Klapka ajunge la o situație materială foarte bună și la o poziție socială respectabilă, ocupând chiar funcția de edil al orașului timp de 14 ani, între anii 1819-1830. A reprezentat interesele Timişoarei în mai multe rânduri în parlamentul de la Budapesta, iar din poziția de primar a introdus un ingenios sistem de colectare a taxelor şi impozitelor, a susținut săparea unui canal sanitar în lungime de 4 kilometri şi sistematizarea reţelei stradale. Intrat în viața politică, Klapka își neglijează meseria, ajungând aproape de faliment. Pentru a-și salva averea, Klapka vinde tipografia lui Beichel în 1830. La bătrâneţe s-a retras la Arad, unde avea să moară la vârsta de 77 de ani. 

Surse:

• Premiere și priorități timișorene, Ioan Hațegan și Maria Carmen Pîrșe; pag 94
• Memorie și diversitate culturală la Timișoara – Meșteri de care ne amintim, Smaranda Vultur, Vlad Colar, Thomas Remus Mochnacs, Gabriela Panu; pag 245
• Premisele, geneza și evoluția presei de limbă germană din banat între anii 1771-1867,  Ciprian Glăvan – Analele Banatului XIX 2011; pag 362-363
• Timișoara – Monografie istorică, Nicolae Ilieșu; pag 245