Hotelul "La Trompeta"
La 1 martie 1866, cotidianul german Temesvarer Zeitung publica un articol despre mult discutatul subiect al acelei perioade – abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și eminentul său exil – și preciza că acesta părăsise deja Bucureștiul și că va trece și prin Timișoara. Cele trei trăsuri care formau suita fostului domnitor au sosit în data de 7 martie 1866 și au fost întâmpinate de o mulțime de lume care dorea să îl vadă pe Alexandru Ioan Cuza, acesta fiind foarte simpatizat de populația timișoreană.
În vremea aceea, Timișoara era un important centru economic și militar, Cetatea fiind locul de întâlnire și legătură între demnitari, bancheri, fabricanți, negustori și diferite personalități culturale. Aceștia, precum și alte persoane din înaltă socitate și oamenii bogați, poposeau cel mai des la cel mai vechi și elegant hotel din Timișoara – Hotelul ”La trompeta”, denumit de unii istorici și "Trompetistul" sau "La Trompetist". Aici a locuit, pentru o noapte, și Alexandru Ioan Cuza împreună cu soția sa Elena și cei doi copii adoptivi – Alexandru și Dimitrie. În data de 8 martie aceștia au plecat spre Viena cu trenul. Au fost ultimele clipe petrecute pe actualul teritoriu al României ale fostului domnitor.
Clădirea cu două etaje și un turn pe colț, aflată la intersecția străzilor Eugeniu de Savoya și Augustin Pacha, la numărul 6, este clădirea în care a funcționat acest hotel renumit. Construcția a aparținut familiei lui Anton Seltmann, jude în ”magistratul urban” al Comunității Germane, care în 1751 cere autorizația pentru a construi ”Eck-Einkehr Wirtshauses zum Trompeter gennant” (un han cu un etaj, pe colț, care să se numească La Trompetist). La sfârșitul secolului al XIX-lea, clădirea este reconstruită integral și supraetajată în stil eclectic istoricist neobaroc de noul său proprietar, Gyula Illits. După terminarea construcției (care a primit autorizația în 13 martie 1894), hotelul va continua să funcționeze sub noua sa denumire de Hotel Hungaria.
În afară de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, hotelul a mai găzduit și alte personalități importante, printre care împăratul Iosif II (1768), împăratul Franz I al Austriei (12-14 mai 1807), pe tatăl poetului Nikolaus Lenau (despre care se zice ca și-ar fi pierdut o mare parte din avere aici), precum și alte personalități istorice.
Surse:
- Prin Timișoara de altădată, Aurel Cosma, pag 72-77
- Turist prin Timișoara, Ioan Hațegan; pag 80
- Arhitectura istorică din Timișoara, Mihai Opriș și Mihai Botescu; pag 152