Casa de raport din Piața Coronini

Un exemplu bun pentru a cunoaște felul în care Primăria Timișoarei de odinioară demara lucrările unei construcții, sunt operațiunile de cumpărare a terenului și de evaluare a costurilor construcției, care astăzi este mărginită de Piața Romanilor, strada 3 August 1919 și strada Ștefan cel Mare, cunoscută drept “Casa de Raport”. 

La începutul secolului XX, după îndelungate tratative și evaluări, primăria cumpără și dărâmă casele Ristis și Sigismund, aflate pe amplasamentul actualei clădiri a Casei de Raport. Totodată, aceasta evaluează și costurile noii construcții, acumulând capitalul necesar  prin investitirea banilor publici în acțiuni sigure și cu dobândă garantată. Pentru stabilirea terenului pe care urma să aibă loc construirea noii clădiri, primăria mai cumpără câteva zeci de stânjeni din piață și alte câteva zeci din strada 3 August 1919. În total, pentru demolarea vechilor clădiri și cumpărarea întregului teren de care era nevoie, primăria a cheltuit 100.000 de coroane. Planurile clădirii au fost întocmite de arhitectul-șef al vremii, Laszlo Szekely, timp în care primăria deja arvunește din apartamentele de închiriat unor persoane și firme interesate, estimând în cât timp se vor amortiza cheltuielile pentru clădire. Construcția începe în iunie 1908 și se încheie în august 1909, costurile ajungând la 460.242 coroane. 

Accentul arhitectural al clădirii cade pe volume și nu pe decorațiuni, turnul din colțul dinspre piață având un aer medieval, poate și datorită statuii unui cavaler de odinioară aflată acolo. Cele două intrări, dinspre Piața Romanilor (fostă Coronini) și dinspre strada Ștefan cel Mare, sunt simple și înguste. Latura cea mai lungă, cea dinspre strada 3 August 1919, are ferestre geminate, iar la etajul doi o cornișă pronunțată, sub care se afla console pe care stau statui de urși și maimuțe – de unde și denumirea populară de “Casa cu maimuțe”. 

Printre comercianții care au închiriat spații în clădire, se numără firma fraților Deutsch, firma Kincs Vertes si Balint, precum și restaurantul Wassel. La etajul întâi funcționa Cercul de Petrecere, spațiu pentru întâlniri prevăzut în incinta clădirii la cererea cetățenilor. Aici, se spune, ar fi ajuns și Doctorul Freud și Kohn. La etajul doi, baronul Salis-Seeweis precum și Kinsky și Goigingest au închiriat apartamente. Casa a fost vândută după câțiva ani marelui industriaș Totis, care redenumește cladirea “Palatul Ștefania”, în onoarea soției sale. 

Sursă: Turist prin Timișoara, Ioan Hațegan; pag 103