Biblioteca Academiei Române

Clădirea sediului Bibliotecii Academiei Române, filiala Timișoara, aflată pe strada Augustin Pacha, a fost construită între anii 1886 și 1891, după planurile arhitectului Jakob Klein, în stilul arhitectonic al renașterii germane. 

Fațada clasicizată impresionează prin elementul central, o statuie înaltă de 2,25 m, a zeiței Minerva – zeița înțelepciunii și a științelor – aflată într-o nișă decorată cu motive florale, și prin poarta sa monumentală din stejar, ornamentată cu elemente geometrice și florale din metal. 

În 1872 se înființează Muzeul Banatului, prima sa expoziție, din 1876, fiind adăpostită într-o cameră a Palatului Episcopiei Catolice. În 1886, Sigismund Ormos, prefect al Timișului,  acordă expoziției 2 camere din sediul Prefecturii Comitatului și, în același timp, cumpără casa de lângă prefectură, o darâmă și demarează construcția actualei clădiri. Aici au funcționat muzeul, biblioteca publică și și-au avut sediul câteva instituții și societăți cultural- științifice.

În timp însă, colecția muzeului crește iar spațiul clădirii devine insuficient, instituția se mută în Palatul Culturii (complexul unde azi se află opera și teatrele) în aripa fostului hotel ”Kronprinz”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se conturează ideea mutării muzeului în Castelul Huniazilor, lucru care se și întâmplă în 1946. Clădirea fostului muzeu devine, după război, sediul Bibliotecii Academiei Române, filiala Timișoara.

Sursa: Turist prin Timișoara, Ioan Hațegan; pag 78