Arhitectul Gheorghe Bleyer

Parcurgerea bulevardului C.D. Loga, dinspre Prefectură spre Primărie, reprezintă o călătorie nu  doar prin spațiu, cum ar părea normal, ci și prin timp. După primul segment, ocupat preponderent de clădiri publice și vile burgheze ridicate în jurul anilor 1900, odată cu traversarea străzii Michelangelo, intrăm în epoca interbelică: vilele și clădirile cu mai multe apartamente construite aici reflectă schimbarea condițiilor sociale și economice de după primul război mondial și afirmarea unor noi stiluri arhitecturale.

Și ce clădire ar putea să marcheze mai bine, spațial și simbolic, acest punct de inflexiune arhitecturală, decât „Casa cu Trei Fete”, așa cum este ea cunoscută în limbajul timișorean după altorelieful de pe fațadă, pe numele ei complet „Casa Schön și Werner”? Construită în 1947 pentru familiile a două surori, care probabil sunt reprezentate împreună cu mama lor pe altorelieful care decorează fațada, clădirea este un exemplu perfect de modernism lipsit de compromisuri. Arhitectul care și-a asumat această poziție radical modernă este Gheorghe (Gyuri) Bleyer.

Născut într-o familie numeroasă de evrei burghezi de origine maghiară, Gheorghe Bleyer (1907-1971) a fost considerat de mic un geniu al familiei. Tatăl său a fost un avocat care a decis să-și urmeze pasiunea și a plecat să facă arheologie în Egipt, iar mama sa era originară din familia Brück, care deținea frumoasa clădire în stil Sezession din Piața Unirii, Timișoara.

Pentru a studia arhitectura, Bleyer pleacă la sfârșitul anilor ‘20 la Stuttgart, unde intră în contact cu modernismul și stilul Bauhaus*. Simpatiile sale comuniste și ascensiunea nazismului în Germania îl obligă să își continue studiile la ETH Zürich**, o prestigioasă facultate elvețiană. Aceleași simpatii politice îl fac să se înscrie în partidul comunist elvețian, fapt care va avea consecințe ulterioare asupra carierei lui. După terminarea studiilor în Elveția, cu toate că i se propune să rămână cadru didactic la ETH, Gheorghe Bleyer se simte obligat să revină în țară pentru a-și susține familia care îl sprijinise în timpul studiilor din străinătate. Din păcate, condițiile din țară sunt vitrege pentru tânărul arhitect. Odată cu promulgarea primelor legi antisemite din România, îi este interzis să profeseze pentru alți clienți decât cei evrei. Prin aceleași legi, evreilor le este interzis să construiască, deci comenzile sunt aproape imposibil de găsit.

După război, lucrurile par a intra pe un făgaș pozitiv. Înscris, din convingere, în Partidul Comunist Român în 1945, este adus la București să predea Istoria Arhitecturii, dar după doar câțiva ani este dat afară și trimis să muncească într-o fabrică de chibrituri din Chiţcani, datorită poziției sale de membru al Partidului Comunist Elvețian, partid considerat deviaționist. Mai mult, s-a considerat că în cursul său de istorie a arhitecturii nu laudă destul arhitectura sovietică. După o vreme revine în București și se angajează la un institut de conservare a patrimoniului. În 1969 pleacă din România și se stabilește la Stuttgart, orașul unde, cu zeci de ani în urmă, și-a început studiul arhitecturii și unde încetează din viață în 1971.

În afară de „Casa cu Trei Fete”, Bleyer a mai proiectat în Timișoara, pe splaiul Nistrului, „Casa Német” - în stil Bauhaus și casa scriitorului József Méliusz - inspirată din stilul tradițional secuiesc, pe strada Ofcea.

Pe lângă activitatea de arhitect, a publicat monografii despre Biserica Neagră, Ada Kaleh și Alba Iulia. Lucrarea sa „Timișoara: Monografie urbanistică și arhitecturală” se găsește ca manuscris dactilografiat la Muzeul Banatului, nefiind publicată încă, dar fiind folosită ca sursă pentru diferite lucrări de specialitate.

Destinul său este emblematic pentru o generație de intelectuali timișoreni, „vinovați fără vină”,  ale căror vieți au fost deraiate și marcate de războaie, schimbări de granițe, regimuri politice și dictaturi de diferite culori, dar care nu au uitat niciodată cine sunt și ce au de făcut.

Note:

• *Bauhaus: școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, design-ul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale sec. XX, anii 1919-1933
  
• **ETH: universitate tehnică-științifică din Zürich, fondată 1855; actualmente este una dintre cele mai bine cotate zece universități din lume și cea mai bine cotată din Europa continentală
  

Surse:

• Getta Neumann, Destine evreiești la Timișoara. Portretul comunității din perioada interbelică până azi, Editura Hasefer, 2014
  
• Minipedia iudaică timișoreană. Culegere de informații despre personalități și întreprinderi evreiești