Anton Schmidt

Anton Schmidt s-a născut în 20 mai 1786, în familia unui învățător din Makó. La vârsta de 10 ani, după ce a rămas orfan, ajunge în grija surorii sale mai mari, căsătorită în Aradul Nou. Aceasta, dorind să îi ofere fratelui său un viitor cât mai bun, îl dă ucenic la un meșter alămar. Copilul însă, își dorea sa ajungă constructor, așa că fuge de la meșterul său ajungând, în 1804, să lucreze și să studieze meseria de la constructorul- zidar Franz Pumberger, meșter constructor de fortificații din Aradul Nou. La 12 octombrie 1807, Anton Scmidt primește un certificat semnat de acesta, după care, este posibil să fi făcut o călătorie de studii pentru a se perfecționa în meserie.

În primăvara anului 1809 ajunge la Timișoara și se stabilește în suburbia Iosefin, unde își întemeiază o familie cu prima sa soție. În ianuarie 1815 este primit în breasla comună a zidarilor, pietrarilor, dulgherilor, țiglarilor, cioplitorilor de piatră și a hornarilor din orașul liber regesc Timișoara, fapt ce îi conferă dreptul nu doar la proiectarea clădirilor, ci și la conducere lucrărilor de construcție ale acestora. Tot în 1815, în 16 august, primește și diploma de cetățean al orașului. La vârsta de 36 de ani, constructorul rămas văduv, se căsătorește cu Anna Meyer, fiica senatorului Magistratului Timișoara, Franz Meyer. Până în 1851, când se retrage la pensie, constructorul a avut o activitate însemnată, construind atât în țară cât și în străinatate. A decedat în locuința sa din cartierul Iosefin, în 11 aprilie 1863, la vârsta de 77 de ani.

Anton Schmidt a fost primul constructor care a influențat arhitectura timișoreană prin opera sa. Clădirile sale, majoritatea pe trei niveluri (subol, parter și etaj) se caracterizau prin echilibru, simplitate și prin câteva ornamente clasice (coloane cu capiteluri ionice sau compozite, porți care marcau axul central al clădirii). Din păcate, puține din creațiile sale se păstrează și azi. Marea majoritate a clădirilor sale, având funcțiuni militare, au fost demolate odată cu dezvoltarea orașului. 

În Timișoara, singura clădire rămasă, este Palatul Strohmayer. Patricianul Franz Xaver Strohmeyer, purtător de cuvânt al Magistratului Orășenesc și apoi tribun și senator, a hotărât construirea acestui palat cu trei etaje în aproprierea Primăriei Noi. Pentru aceasta îl alege pe Anton Schmidt, ajuns în acea perioadă unul dintre cei mai apreciați constructori din Timișoara, căruia îi comandă proiectarea și ridicarea clădirii din colțul de nord-est al Pieței de Paradă (astăzi Piața Libertății). Clădirea amplă și cu aspect sobru, a oferit un spațiu generos de locuit pentru mai multe familii.

Sursa: Anton Schmidt (1786-1863), constructorul uitat al Timișoarei moderne, Elena Miklósik - Analele Banatului XXI 2013; pag 389-399