Blog

  • Ce mai are Timișoara pe lângă urmele de gloanțe de pe fațadele palatelor centrale și monumentul Sf. Maria și Sf. Nepomuk din Piața Libertății? 

    A avut câteva graffiti, chiar multe în 1989, dar aproape toate pierdute azi și pentru că unele din ele, similar celor făcute de Mugur Călinescu în 1981, la București, au fost desenate în cretă. Chiar ploaia caldă, ca de vară, din 18 decembrie a șters o ...


    Citește mai mult
    Postat în Memorie
  • Am început să scormonesc prin cărți și să interoghez necunoscuți, căutând să înțeleg harababura vizuală din jur, și felul în care am ajuns - dintr-o adunătură de insulițe într-o zonă mlăștinoasă - la Timișoara de azi. Cred că exercițiul de cartografiere, prin intermediul benzilor desenate, poate conecta mai mult public la istoria timișoreană. Visez la vremuri când vom picta calcanele din oraș cu povești ale localnicilor (despre monumente care au dispărut, locuri ...


    Citește mai mult
    Postat în Istorie
  • Arhitectura istorică constituie o parte importantă a bagajului genetic al comunităților, în măsura în care mediul construit este o manifestare vizibilă a moștenirii lăsată de generațiile trecutului. Patrimoniul cultural construit, odată recunoscut, cunoscut și investit cu semnificație, devine un instrument de înțelegere a lumii și un liant și ferment comunitar ce contribuie la armonizarea dintre oameni și a oamenilor cu mediul în care se manifestă, în care trăiesc, muncesc sau ...


    Citește mai mult
  • Într-un fel și urmele istorice ale revoluției române au ajuns să facă parte din discuția despre patrimoniul orașului, prin aceea că ele sunt aplicate unor clădiri aflate în zona de protecție ce trebuie să intre mai devreme sau mai târziu în renovare, ceea ce impune o decizie rapidă de păstrare și protejare sau acoperire a lor. Prin urmele revoluției înțeleg fie graffiti realizate în perioada revoluției (cum sunt cele 3 ...


    Citește mai mult
  • Patrimoniul construit are potențialul de a deveni piatra de temelie în construcția unei comunități incluzive și implicate, cu condiția unei gestiuni urbane de substanță, care încurajează inovarea socială și demersul participativ. Cointeresarea comunității locale în protejarea și regenerarea țesutului istoric urban necesită un angajament colectiv și colaborarea tuturor factorilor de decizie. Este, de asemenea, nevoie de pasiunea operatorilor culturali, determinarea societății civile, disponibilitatea autorităților și de creativitatea mediului de afaceri ...


    Citește mai mult